Cascaval cu nuca

Descriere

La fiecare final de vară sufăr din cauza despărțirii de pepenii verzi (ori roșii, depinde din ce parte începi să numeri culorile). Din fericirre sufăr doar cinci minute, interval la finalul căruia apar nucile, mai moi ori mai pietroase, mai mari ori mai mititele dar crude încă, cu pileița subțire desfăcându-li-se ușor sau mai anevoie dar cu gustul sublim și puternic, robust, înfricoșător de bun. Primele trei săptămâni din Septembrie îmi ajung să-mi fac plinul (știu, sună ca și cum aș fi cine știe ce hârciog) dar dacă mai găsesc prin zonele mai reci, de munte, câte o cușmă de nuci pe placul meu, mănânc cu bucurie și în Octombrie (e drept, aici apare concurența castanelor, dar asta-i altă poveste). Ieri, trecând prin piață, am găsit o bătrână ce vindea nuci mari, gigantice, taman în fața vânzătoarei de brânzeturi. Nu puteam scăpa ocazia. Iaca, asta am făcut:

Mai întâi am evaluat situația de pa câmpul de luptă: urdă avem, un regiment de telemea este, trei batalioane de miez de nucă-gata de atac, două falange de verzituri (una de busuioc, cealaltă de mărar), pregătite pentru începerea ostilităților.